Masivul Ceahlau Localizare

||Masivul Ceahlau Localizare

Masivul Ceahlau – Localizare Geografica a Muntelui Ceahlau

Pozitia geografica si suprafata

Masivul Ceahlau, in cuprinsul caruia se incadreaza Parcul National Ceahlau, este situat in grupa centrala a Carpatilor Orientali, in partea de sud est a Muntilor Bistritei la intretaierea paralelei de 47 grade latitudine nordica cu meridianul de 26 grade longitudine estica.

Datorita legendelor tesute in jurul acestui munte si aspectului sau maiestuos, in comparatie cu muntii din jur, este considerat un adevarat Olimp al romanilor.

Suprafata masivului Ceahlau este de 290 km2 din care Parcul National Ceahlau ocupa 26,7% (7742,5 ha).

Limite

Masivul Ceahlau este clar delimitat la nord, est si sud de vaile raurilor: Bistricioara, Bistrita (lacul Izvorul Muntelui – Bicaz) si Bicaz. Limita vestica, mai putin transanta, corespunde vailor Pinticului (tributara Bistricioarei) si Jidanului (Capra) care se varsa in raul Bicaz.

Limitele Parcului National Ceahlau sunt prezentate in anexa 1 la Hotararea Guvernului Romaniei nr. 230/2003. Parcul se intinde de la sud la nord intre varful Fagetel (1165 m) si Poiana Coacazului (Piciorul Humariei) pe aproape 15 km.

Relief

Partea centrala a masivului este un imens sinclinal suspendat constituit din roci mai dure (conglomeratele de Ceahlau). Este formata din doua trepte structural litologice majore: platoul Ocolasului Mare si cel al Ocolasului Mic, separate printr-o denivelare de cca. 200m.

Platoul superior corespunde cu suprafata boltita a sinclinalului in care varful Ocolasul Mare (1907 m) la sud si Toaca (1904 m) la nord marcheaza marginile sinclinalului, iar partea cea mai coborata corespunde cu axa acestuia. Platoul are aproape 6 km lungime si peste 1 km latime in partea sa sudica. Intre Ocolasul Mare si Toaca, deasupra platoului inalt se ridica varfuri cu inaltimi sub 1850 m: Batca lui Ghedeon (1845 m) si varful Lespezi (1805 m), iar pe flancuri apar numeroase trepte structurale (polite) dintre care cea mai cunoscuta este Polita cu Crini.

Platoul este marginit de abrupturi impresionante fragmentate de obarsiile a numeroase paraie. Actiunea indelungata a ploilor si vantului a sculptat in conglomeratele de pe marginea platoului stanci cu aspect ruiniform si forme ciudate in jurul carora s-au tesut celebrele legende ale Ceahlaului (Turnurile Ocolasului Mare, Panaghia, Claia lui Miron, Turnu lui Budu, Detunatele, Caciula Dorobantului). In masa de conglomerate se detaseaza petele mai deschise la culoare ale klippelor calcaroase de la Piatra cu Apa, stanca Dochia, Ocolasul Mic, Izvorul Alb sau cele de sub Turnul lui Budu. La baza abrupturilor s-au depus uriase trene de grohotis acoperite de paduri seculare.

Tot in treapta inalta a masivului se incadreaza si culmea Piatra Sura (1525 m) – Batca Neagra (1398 m) dezvoltata intr-o banda de conglomerate de acelasi fel cu conglomeratele de Ceahlau. Creasta este de tip hog-back si este despartita de platou prin saua din Poiana Stanilelor.

In jurul partii centrale s-a dezvoltat cea de-a doua treapta a reliefului, mai joasa si mai fragmentata – Munceii Ceahlaului.  Acestia ocupa circa 2/3 din suprafata Masivului Ceahlau si sunt formati din culmi prelungi cu altitudini cuprinse intre 1000 si 1300 m. Culmile au aspectul rotunjit si profilul longitudinal ondulat, generat de alternanta varfurilor mai inalte ( batci ) cu seile dintre ele denumite de localnici curmaturi sau tarnite.

In partea de sud si est a masivului culmile se desprind radiar de sub abruptul platoului central iar in vest sunt paralele cu acesta. Sunt despartite de numeroasele paraie cu obarsia in zona inalta a muntelui care impun o energie a reliefului cuprinsa intre 400 si 500 m. Dintre aceste culmi periferice Obcina Lacurilor, Obcina Tarsoaiei si Obcina Boistea din partea de vest a masivului formeaza impreuna cel mai lung interfluviu ce desparte valea paraului Slatina (Schit) de valea Bistricioarei.

La nord si est se desprind de sub abrupturi, intocmai ca niste uriase contraforturi de cetate, culmile: Piciorul Humariei, Obcina Tiflicului, Obcina Cerebuc si Obcina Ciucanului, Obcina Verdelui, Obcina Chica Baicului si Obcina Horsti.

La sud si est culmile sunt si mai fragmentate, morfologia lor devenind mai complicata. Incepand de la paraul Izvorul Muntelui catre vest se succed: Muntele Sima, Obcina Piatra Arsa continuata cu Culmea Duboasa, Obcina Chiliei , Obcina (Piciorul) dintre Bistre, Obcina Tablei si altele.

Articol preluat de pe Parcul National Ceahlau

De |2017-09-06T21:57:03+00:0015 Iunie 2016|Masivul Ceahlau|