Masivul Ceahlau – Geomorfologia Muntelui Ceahlau

Relieful poarta amprenta structurii geologice si litologiei. Subunitatea centrala a masivului este un imens sinclinal suspendat, dezvoltat pe Conglomeratele de Ceahlau. Platoul superior corespunde cu suprafata boltita a sinclinalului ale carui extremitati sunt si cele mai mari altitudini: varful Ocolasul Mare (1907m) in extremitatea sudica si varful Toaca (1904 m), in partea de nord. Intre cele doua varfuri platoul se extinde pe o lungime de aproximativ 5 km latimea maxima fiind de cca.1 km.

Platoul este delimitat de abrupturi inalte de 200 – 300m brazdate de culoare de avalanse, jgheaburi de rostogolire a grohotisurilor, hornuri intunecoase. Cele mai impresionante abrupturi sunt la obarsia paraielor Izvorul Muntelui si Maicilor si in Piatra Sura. in unele cazuri, peretii sunt fragmentati in trepte care, aici, poarta numele de “polite”. Sunt bine cunoscute “Politele cu Crini” si cele din spatele Ocolaselor.

O alta caracteristica o reprezinta microrelieful format din stanci si formatiuni stancoase cu forme bizare bizare: turnuri, coloane, clai, piramide. Aspectul ruiniform se datoreaza eroziunii exercitate asupra conglomeratelor cat si alternantei lor cu gresiile si stancile din calcar. Impresionante sunt Claile lui Miron, Caciula Dorobantului, Panaghia, Cetatuia si Calugarii, Detunatele, Dochia, etc. Impunatoare prin aspect este si culmea Piatra Sura – Batca Neagra o „bara” din stanci ridicate aproape pe verticala (hog-back) care inchide spre vest frumoasa Poiana a Stanilelor.

In masa cenusie a conglomeratelor se detaseaza petele albe ale unor klippe calcaroase (stanci uriase din calcar insedimentate in masa conglomeratelor) de la Piatra cu Apa, de pe platoul Ocolasului Mic sau pe valea Izvorului Alb (cunoscuta Stanca a Dochiei).

La baza abrupturilor s-a format o uriasa trena de grohotis care inconjoara de jur-imprejur masa de conglomerate si care este acoperita cu paduri intunecoase de conifere. Frecvent in masa de conglomerate se detaseaza blocuri uriase de piatra fixate si mascate, in mare parte, de vegetatia forestiera unele avand dimensiuni impresionante.

Subunitatea periferica: in jurul partii centrale, inalte, a masivului sunt dispuse radiar culmile prelungi ale Munceilor Ceahlaului. Formati din roci mai putin rezistente la eroziune ele prezinta la nivelul interfluviilor o alternanta de varfuri mai inalte (batci) separate de inseuari (numite de localnici curmaturi sau tarnite). Impadurite in mare parte culmile altitudinile lor nu depasesc 1300 m trec dincolo de limitele Parcului National Ceahlau indreptandu-se catre vaile principale ce delimiteaza masivul.

Articol preluat de pe Parcul National Ceahlau

Fotografie realizata de Toma Bonciu